Nu aveți suficient timp pentru a citi articolul integral? Ascultați rezumatul în 2 minute.
Pentru mulți vânzători, due diligence este încă tratată ca o fază administrativă. Documentele sunt adunate odată ce o afacere este în curs de desfășurare. Consilierii sunt mobilizați. Conducerea se pregătește să “treacă” prin proces, astfel încât negocierile să poată fi reluate.
Această mentalitate este deja învechită.
În 2026, due diligence nu mai este o formalitate la sfârșitul unei tranzacții. Este momentul în care tranzacțiile sunt remodelate, reevaluate sau abandonate în liniște. Pregătirea a devenit un avantaj competitiv, iar vânzătorii nepregătiți sunt penalizați cu mult înainte de semnarea contractelor.
De ce diligența se simte diferit acum
Cumpărătorii operează într-un mediu mai dur. Capitalul este mai selectiv. Toleranța la risc este mai scăzută. Riscurile de reglementare, de mediu și operaționale sunt mai greu de transferat sau de asigurat.
Ca urmare, diligența s-a mutat de la confirmare la testarea la stres.
Cumpărătorii nu mai presupun că datele spun întreaga poveste. Ei presupun că există probleme până la proba contrarie. Întrebarea nu este dacă afacerea pare atractivă pe hârtie, ci dacă este cu adevărat sub control.
Această schimbare schimbă totul.
Ce testează de fapt cumpărătorii
Majoritatea vânzătorilor cred că diligența se referă la informații. În practică, este vorba despre comportamentul sub presiune.
În timpul diligenței, cumpărătorii urmăresc îndeaproape:
- cât de repede se produc informații atunci când întrebările devin incomode
- dacă răspunsurile rămân consecvente între funcții și săptămâni
- cine deține de fapt deciziile atunci când apar probleme
- cum se comportă conducerea atunci când se intensifică controlul
Două întreprinderi pot prezenta date financiare similare și să obțină rezultate foarte diferite. Diferența este rareori dată de datele în sine. Este credibilitatea execuției din spatele acestora.
Un vânzător pregătit semnalează control. Un vânzător nepregătit semnalează risc.
De ce “a avea documentele” nu mai este suficient
Pregătirea nu se mai referă la asamblarea dosarelor. Este vorba despre capacitatea organizației de a rezista unui control susținut fără a-și pierde coerența.
Vânzătorii nepregătiți trec adesea prin aceeași secvență. Interesul inițial este puternic. Diligența începe. Întrebările se înmulțesc. Răspunsurile întârzie. Explicațiile sunt divergente. Cumpărătorii simt incertitudinea și încep să se protejeze.
Protecția respectivă apare ca:
- ajustări de preț la sfârșitul procesului
- garanții și despăgubiri extinse
- termene extinse
- sau dezangajare tăcută
Până când vânzătorii își dau seama că avantajul s-a schimbat, acesta a dispărut de obicei.
Cum păstrează controlul vânzătorii pregătiți
Vânzătorii pregătiți tratează diligența ca pe o fază de execuție, nu ca pe una administrativă.
Aceștia scot la iveală problemele cunoscute din timp, în loc să fie forțați să dea explicații defensive mai târziu. Proprietatea clară le permite să acționeze rapid, fără să se grăbească, în timp ce concentrarea operațională este menținută astfel încât afacerea să nu se deterioreze în timpul tranzacției.
Cel mai important, ei înțeleg că diligența este un test de leadership în condiții de expunere. Credibilitatea, odată pierdută, nu poate fi refăcută în cadrul unui proces.
Acesta este motivul pentru care pregătirea determină din ce în ce mai mult nu doar dacă o afacere se încheie, ci și în ce condiții.
Unde se pierde cu adevărat valoare în tranzacții
Pierderile de valoare se produc rareori la semnare. Ea are loc în timpul diligenței.
Întârzierile generează îndoieli, inconsecvențele invită la o analiză mai aprofundată, iar problemele nerezolvate transferă constant riscul înapoi către vânzător.
În 2026, cumpărătorii se vor dezangaja mai rapid. Există alternative. Răbdarea este limitată. Vânzătorii care nu sunt pregătiți nu sunt negociați. Ei sunt eliminați prin filtrare.
De ce este importantă conducerea execuției în timpul diligenței
Diligența pune o presiune extraordinară asupra organizațiilor. Liderii seniori sunt implicați în negocieri în timp ce trebuie să conducă afacerea. Echipele interne sunt întinse. Luarea deciziilor încetinește în momentul în care capacitatea de reacție devine critică.
Aici conducerea executivă face diferența.
Liderii interimari sunt adesea aduși în timpul procesului de diligență nu pentru a oferi consultanță cu privire la tranzacție, ci pentru a stabiliza execuția. Cu o autoritate clară, aceștia mențin operațiunile în mișcare, coordonează răspunsurile și absorb presiunea, astfel încât conducerea să nu se fragmenteze în timpul analizei.
În multe situații pe care le vedem la CE Interimar, pregătirea pentru diligență nu se referă atât la ceea ce a fost pregătit cu câteva luni înainte, cât mai degrabă la existența autorității de executare în momentul în care scrutinul atinge cote maxime.
Avantajul real până în 2026
Pregătirea pentru due diligence nu mai este igienă. Este o pârghie.
Vânzătorii pregătiți se mișcă mai repede, pierd mai puțină valoare și obțin condiții mai bune, deoarece semnalează controlul într-un mediu în care controlul este rar. Vânzătorii nepregătiți, chiar și cu active puternice, plătesc prin întârziere, reducere și diluare.
Întrebarea pentru consiliile de administrație și proprietari nu mai este dacă pregătirea pentru diligență este importantă. Întrebarea este dacă sunt dispuși să o trateze mai degrabă ca pe un avantaj strategic decât ca pe o povară administrativă.
În 2026, această diferență va fi decisivă.


