Nu aveți suficient timp pentru a citi articolul integral? Ascultați rezumatul în 2 minute.

Prognozele fluxurilor de numerar sunt adesea tratate ca instrumente tehnice.
În realitate, acestea sunt sisteme de avertizare timpurie pentru adevăr.

Atunci când o afacere intră în stres, primul lucru care nu mai funcționează nu este modelul. Acesta este fluxul de vești proaste în acel model. În momentul în care o previziune de numerar “eșuează”, organizația a ignorat, a amânat sau a atenuat realitatea timp de săptămâni sau luni.

Pentru directorii financiari, această distincție este importantă. Pentru că, dacă previziunile eșuează din cauza matematicii, trebuie să reparați matematica.
Dacă acestea eșuează din cauza comportamentului, culturii și guvernanței, soluția este foarte diferită.

Adevărul incomod despre previziunile de numerar în situații de criză

Majoritatea echipelor financiare pot elabora o previziune solidă din punct de vedere tehnic.
Problema nu este competența. Problema este integritatea informațiilor sub presiune.

În perioadele stabile, distorsiunile mici nu contează. O plată întârziată, o livrare ratată sau o depășire a costurilor pot fi absorbite. În timpul unei crize, aceleași distorsiuni se agravează rapid.

Previziunile de numerar eșuează în primul rând pentru că:

• Informațiile negative sosesc cu întârziere
• Presupunerile nu sunt contestate suficient de agresiv
• Optimismul este recompensat mai mult decât precizia
• Deciziile sunt luate mai repede decât sunt actualizate previziunile

Prognoza nu se prăbușește brusc. Ea se erodează în liniște până când devine inutilizabilă.

De ce veștile proaste circulă greu în interiorul organizațiilor

Ignorarea veștilor proaste este rareori deliberată. Ea este structurală.

Ambiguitatea ucide escaladarea

Semnalele de avertizare timpurie sunt adesea neclare. Întârzierea unui client ar putea fi temporară. O problemă cu un furnizor s-ar putea rezolva săptămâna viitoare. Echipele ezită să escaladeze până nu sunt sigure.

Până la sosirea certitudinii, banii s-au mișcat deja.

Stimulentele favorizează stabilitatea în detrimentul adevărului

Managerii nu sunt recompensați pentru volatilitate. Ei sunt recompensați pentru “control”. Acest lucru creează presiune pentru a netezi cifrele, pentru a întârzia recunoașterea problemelor sau pentru a transforma evoluțiile negative în probleme de timp.

Prognoza devine o negociere, nu o oglindă.

Ierarhiile încetinesc realitatea

Veștile proaste urcă încet, mai ales atunci când organizația este supusă stresului. Fiecare nivel filtrează ușor mesajul, încercând să fie util, constructiv sau liniștitor.

În momentul în care ajunge la directorul financiar, urgența a fost diluată.

Falsul confort al ciclurilor tradiționale de prognoză

Ritmurile de prognoză lunare și trimestriale sunt create pentru operațiunile normale.
Acestea nu sunt concepute pentru situații de supraviețuire.

Într-un mediu cu numerar limitat:

• Angajamentele se schimbă zilnic
• Comportamentul clienților se schimbă de la o săptămână la alta
• Condițiile furnizorilor se înăspresc fără avertisment
• Presiunea lichidității se accelerează neliniar

O prognoză care se actualizează o dată pe lună poate fi exactă în teorie și irelevantă în practică.

Acesta este motivul pentru care, în crizele reale, liderii financiari renunță la eleganța pe termen lung și trec la controlul numerarului pe ciclu scurt. Binecunoscuta previziune a fluxului de numerar pe 13 săptămâni există dintr-un singur motiv: realitatea se mișcă mai repede decât raportarea.

Când previziunile încetează să mai fie indicatori principali

O previziune de numerar sănătoasă ar trebui să vă spună ce se va întâmpla înainte să se întâmple.

În organizațiile stresate, previziunile devin:

• Rezumate istorice
• Justificări pentru deciziile anterioare
• Instrumente pentru reasigurarea părților interesate

În acel moment, previziunile nu mai protejează afacerea. Ea protejează narațiunile.

Acesta este momentul în care directorii financiari recunosc adesea că problema nu este metodologia de previziune, ci guvernarea adevărului.

Cinci modele observate atunci când previziunile de numerar eșuează în primul rând

În cadrul restructurărilor, redresărilor și situațiilor de criză, aceleași tipare se repetă.

1. Ipotezele de cash-in sunt în urma realității

Se presupune că încasările sunt “un pic întârziate” până când nu mai vin deloc. Litigiile, problemele clienților sau fluctuația silențioasă ies la suprafață prea lent.

2. Angajamentele de rambursare sunt subestimate

Echipele operaționale continuă să cheltuiască pentru a “proteja afacerea”, chiar și atunci când capacitatea financiară de a susține aceste decizii a dispărut deja.

3. Proprietatea previziunilor este neclară

Finanțele elaborează previziunile, dar nu controlează intrările. Vânzările, operațiunile și achizițiile influențează rezultatele în numerar, fără a răspunde de acuratețea previziunilor.

4. Veștile proaste sunt atenuate pentru publicul extern

Băncile, consiliile de administrație și acționarii primesc mai întâi scenarii optimiste. În momentul în care au loc discuții mai dificile, opțiunile sunt mai restrânse.

5. Timpul devine inamic

Ciclurile decizionale rămân lente, în timp ce numerarul arde cu viteza de ieri. Fiecare săptămână de întârziere elimină grade de libertate.

De ce ignorarea veștilor proaste pare rațională la început

Este important să spunem acest lucru în mod clar:
Ignorarea veștilor proaste pare adesea rezonabilă pe moment.

• Liderii vor să evite reacțiile exagerate
• Echipele doresc să mențină moralul
• Directorii financiari doresc date mai bune înainte de escaladare
• Directorii executivi doresc opțiuni, nu ultimatumuri

Problema este că numerarul nu așteaptă certitudinea.

În momentul în care organizația este de acord că situația este reală, fereastra de acțiune controlată se poate închide deja.

Ce fac diferit directorii financiari puternici sub presiune

Directorii financiari experimentați în situații de criză nu încearcă să perfecționeze previziunile.
Acestea se concentrează pe viteza, proprietatea și disciplina de escaladare.

Asta înseamnă:

• Scurtarea agresivă a ciclurilor de prognoză
• Tratarea veștilor proaste ca un input operațional, nu ca un eșec
• Contestarea ipotezelor zilnic, nu lunar
• Alinierea drepturilor de decizie cu impactul asupra numerarului
• A face din vizibilitatea numerarului o problemă de leadership, nu o sarcină financiară

Cel mai important, acestea redefinesc succesul. Precizia contează mai puțin decât avertizare timpurie.

Când organizațiile nu se pot autocorecta suficient de repede

În multe situații reale, provocarea nu este cunoașterea, ci capacitatea.

Directorii financiari interni sunt adesea suprasolicitați, constrânși din punct de vedere politic sau integrați în structuri tradiționale care încetinesc schimbarea. Acesta este motivul pentru care, în situații acute, consiliile de administrație sau acționarii aduc uneori în directori financiari interimari sau lideri de restructurare cu un singur mandat: restabilirea rapidă a adevărului și a controlului asupra numerarului.

Firme precum CE Interimar, care detașează CFO și CRO interimari cu experiență în medii cu presiune ridicată, sunt de obicei solicitate atunci când organizația are nevoie de neutralitate imediată, de un proces decizional mai rapid și de autoritatea de a se confrunta cu realitatea fără fricțiuni interne.

Nu este vorba despre înlocuirea echipelor financiare. Este vorba despre resetarea regulilor de angajament în ceea ce privește numerarul când timpul nu mai este de partea ta.

Adevărata lecție: previziunile eșuează atunci când adevărul eșuează

Previziunile privind fluxul de numerar nu eșuează pentru că foile de calcul sunt greșite.
Ele eșuează pentru că organizațiile nu-și mai spun adevărul suficient de repede.

Pentru directorii financiari, cea mai importantă întrebare nu este:

“Prognoza mea este corectă?”

Este:

“Cât de repede intră veștile proaste în prognoza mea și cât de sigur le pot transmite oamenii?”

Într-o criză, această întrebare decide dacă numerarul rămâne un risc gestionabil sau devine o amenințare existențială.

Gândul final

Atunci când previziunile eșuează în primul rând, ele nu sunt cauza crizei.
Ele sunt semnalul că organizația a început deja să ignore realitatea.

Directorii financiari care înțeleg acest lucru din timp își câștigă timp.
Cei care nu o fac descoperă adesea adevărul atunci când opțiunile au dispărut deja.