Nu aveți suficient timp pentru a citi articolul integral? Ascultați rezumatul în 2 minute.

Lichidarea este adesea tratată ca un punct final juridic. Se depun actele, se numește un lichidator, se vând activele, se închide entitatea. Pe hârtie, procesul pare ordonat.

În realitate, cea mai mare parte a valorii nu este pierdută pentru că are loc lichidarea. Aceasta este pierdută pentru că lichidarea este executată prost.

Atunci când o întreprindere ajunge în acest stadiu, presiunea timpului, controlul creditorilor și oboseala operațională converg. Conformitatea juridică devine necesară, dar insuficientă. Ceea ce determină rezultatul nu este dacă lichidarea urmează regulile, ci dacă execuția rămâne controlată în timp ce expunerea crește.

Acesta este momentul în care multe lichidări se transformă discret în vânzări în masă.

De ce majoritatea lichidărilor se transformă în vânzări de urgență

Vânzările incendiare sunt rareori planificate. Ele apar ca urmare a întârzierilor, a unei secvențe necorespunzătoare și a pierderii controlului.

În momentul în care lichidarea este recunoscută oficial, activele s-au deteriorat adesea deja. Documentația este incompletă. Persoanele-cheie care înțeleg activele au plecat sau s-au dezangajat. Cumpărătorii simt urgența și așteaptă ca prețurile să scadă și mai mult.

Echipele de conducere subestimează adesea cât de devreme începe această dinamică. Ele presupun că lichidarea începe atunci când este numit lichidatorul. În practică, erodarea valorii începe mult mai devreme, atunci când disciplina de execuție slăbește și deciziile sunt amânate.

Rezultatul este un proces care pare grăbit, reactiv și din ce în ce mai dictat de presiunea externă.

Diferența ascunsă dintre lichidarea ordonată și cea forțată

Distincția dintre lichidarea ordonată și lichidarea forțată nu este juridică. Este operațională.

Lichidarea ordonată păstrează opționalitatea în cadrul constrângerilor. Activele sunt pregătite, poziționate și comercializate cu intenție. Părțile interesate sunt informate într-o succesiune care menține credibilitatea. Deciziile sunt luate suficient de devreme pentru a evita panica.

Lichidare forțată se întâmplă atunci când urgența înlocuiește controlul. Activele sunt vândute rapid pentru a face față obligațiilor imediate. Concurența cumpărătorilor se prăbușește. Reducerile se adâncesc deoarece toată lumea știe că vânzătorul nu are alternative.

Decizia de lichidare poate fi aceeași în ambele cazuri. Rezultatul rareori este același.

În cazul în care valoarea este pierdută chiar înainte ca activele să fie vândute

Majoritatea pagubelor produse de vânzarea în caz de incendiu apar înainte ca primul activ să ajungă pe piață.

• Registrele de active sunt incomplete sau neactualizate, ceea ce conduce la întârzieri și litigii.
• Proprietatea, privilegiile sau grevările sunt neclare, ceea ce sperie cumpărătorii serioși.
• Continuitatea operațională se întrerupe, reducând utilitatea activelor.
• Deținătorii de cunoștințe pleacă, luând cu ei contextul critic.

În momentul în care activele sunt comercializate în mod oficial, valoarea lor a fost deja diminuată. Niciun proces de licitație nu poate recupera ceea ce o pregătire defectuoasă a distrus.

Realizarea activelor sub presiune: ce se schimbă prea târziu

Vânzarea activelor în lichidare este fundamental diferită de vânzarea acestora într-un mediu sănătos.

Cumpărătorii nu evaluează potențialul. Ei evaluează riscul. Ei fac reduceri agresive atunci când termenele sunt comprimate, informațiile sunt incomplete sau execuția pare haotică.

Ferestrele de marketing se micșorează. Concurența se restrânge. Ofertanții presupun că prețurile vor scădea și mai mult și așteaptă. Fiecare întârziere întărește urgența și slăbește poziția de negociere.

Odată ce urgența devine vizibilă, disciplina prețurilor dispare. Vânzarea de urgență nu mai poate fi evitată.

Gestionarea părților interesate este diferența dintre control și haos

Lichidarea nu se referă doar la active. Este vorba despre oameni și instituții care reacționează la incertitudine.

Execuția eșuează atunci când comunicarea cu părțile interesate nu este gestionată corespunzător.

Angajații se dezangajează atunci când claritatea este întârziată, accelerând pierderea cunoștințelor. Creditorii escaladează atunci când informațiile par incomplete sau defensive. Autoritățile de reglementare își sporesc vigilența atunci când secvențialitatea este slabă sau atunci când dezvăluirile întârzie. Clienții și furnizorii își retrag cooperarea atunci când încrederea se erodează.

Gestionarea acestor relații necesită o secvențiere deliberată. Nu toate părțile interesate trebuie să audă totul deodată. Sincronizarea și claritatea contează mai mult decât reasigurarea.

Comunicarea deficitară nu afectează doar reputația. Aceasta afectează în mod direct valoarea activelor și stabilitatea proceselor.

De ce numai respectarea legislației nu împiedică vânzările ilegale

Mulți lideri presupun că numirea unui lichidator și respectarea procedurilor legale vor proteja valoarea. Aceasta este o presupunere periculoasă.

Conformitatea juridică asigură corectitudinea, nu calitatea. Lichidatorii au mandatul de a realiza activele și de a satisface creditorii, dar nu sunt responsabili pentru menținerea continuității operaționale, gestionarea execuției interne sau stabilizarea dinamicii părților interesate înainte de colaps.

Atunci când proprietatea asupra execuției este fragmentată, deciziile se iau în mod eronat. Activele sunt vândute reactiv. Procesul devine mai degrabă procedural decât strategic.

Vânzările ilegale au loc nu pentru că legea eșuează, ci pentru că lipsește conducerea executivă.

Atunci când conducerea interimară stabilizează executarea lichidării

În unele lichidări, conducerea permanentă nu mai este în măsură să suporte expunerea juridică, emoțională și reputațională combinată. Autoritatea decizională dispare în timp ce consecințele se intensifică.

Acesta este locul în care conducere interimară poate stabiliza execuția. Nu pentru a schimba rezultatul, ci pentru a impune o disciplină privind sincronizarea, coordonarea și comunicarea.

Firme precum CE Interimar sunt angajate în aceste situații pentru a oferi autoritate de execuție în ceea ce privește dimensiunile operaționale, juridice și umane, asigurându-se că lichidarea se desfășoară într-un mod controlat, în loc să degenereze în dezordine.

Valoarea constă în control, nu în optimism.

Singurul obiectiv care mai contează

Odată ce lichidarea este inevitabilă, succesul nu mai este definit prin redresare sau redresare. El este definit prin izolare.

Se măsoară în funcție de cantitatea de valoare păstrată, de daunele evitate și de experiența părților interesate în faza finală.

O vânzare de urgență dezordonată nu este o consecință inevitabilă a lichidării. Ea este rezultatul unor decizii întârziate, al unei execuții slabe și al pierderii autorității.

Poate că afacerea se încheie, dar responsabilitatea conducerii nu se încheie odată cu ea.