Nu aveți suficient timp pentru a citi articolul integral? Ascultați rezumatul în 2 minute.
Există un moment în care o afacere nu mai este viabilă, nu doar în forma sa actuală, ci în orice scenariu realist de viitor. Pierderile persistă, banii se strâng, iar încrederea părților interesate dispare discret. Întrebarea care se pune nu mai este cum să reparăm afacerea.
Problema este cum să ieși din ea cu cele mai puține daune.
Pentru majoritatea proprietarilor și consiliilor de administrație, alegerea se reduce la două căi: vânzarea sau închiderea afacerii. Această alegere este adesea formulată emoțional. Vânzarea este percepută ca o conservare a valorii. Închiderea se simte ca un eșec. În realitate, ambele sunt căi de executare și ambele pot distruge valoarea dacă sunt abordate prea târziu sau fără control.
De ce vânzarea încă pare a fi opțiunea “mai bună”
Vânzarea este atractivă deoarece păstrează speranța. Chiar și o evaluare scăzută poate părea preferabilă închiderii totale. Este reconfortant să crezi că altcineva ar putea vedea valoarea acolo unde tu nu mai poți.
În practică, vânzările în ultima etapă se desfășoară rareori conform așteptărilor.
Cumpărătorii nu evaluează doar activele sau veniturile. Ei caută semne de control. Stabilitatea conducerii. Disciplina execuției. O afacere care arde bani, ezită în luarea deciziilor sau este vizibil în derivă trimite un semnal clar: risc.
Pe măsură ce expunerea crește, procesele de vânzare se degradează:
- liniile temporale se întind
- grupurile de cumpărători se restrâng
- condițiile se înăspresc
- pârghia se deplasează de la vânzător
Ceea ce a început ca o ieșire strategică se transformă încet într-un proces dificil.
Când vânzarea liniștită se transformă în lichidare
Unul dintre cele mai periculoase momente este atunci când un consiliu de administrație continuă să urmărească o vânzare după ce credibilitatea s-a erodat deja. Afacerea continuă să funcționeze. Lichiditățile continuă să curgă. Conducerea petrece luni întregi alimentând camerele de date pentru cumpărători care nu se angajează niciodată pe deplin.
Între timp:
- angajații simt incertitudinea și încep să plece
- clienții ezită
- furnizorii se protejează
- autoritățile de reglementare devin nerăbdătoare
În momentul în care un acord se materializează, dacă se materializează, nu mai sunt multe lucruri de negociat. Ceea ce era menit să evite încheierea devine o formă mai lentă și mai haotică a acesteia.
De ce închiderea este înțeleasă greșit și adesea amânată prea mult
În general, închiderea este tratată ca o ultimă soluție, ceva ce trebuie evitat cu orice preț. Această formulare este înșelătoare.
O închidere ordonată nu înseamnă lipsa de leadership. Este una dintre cele mai exigente forme de conducere. Aceasta necesită planificare, secvențiere și autoritate vizibilă pentru a gestiona în mod responsabil angajații, autoritățile de reglementare, obligațiile de mediu și contrapărțile.
Atunci când închiderea este întârziată, rareori devine mai ușoară. Ea devine necontrolată.
Expunerea juridică crește. Cunoștințele dispar. Daunele aduse reputației se adâncesc. Ceea ce ar fi putut fi o închidere disciplinată se transformă într-un colaps reactiv.
Închiderea timpurie, în timp ce banii și credibilitatea rămân, păstrează adesea mai multă valoare, demnitate și control decât o încercare prelungită de vânzare.
Adevărata decizie cu care se confruntă majoritatea consiliilor de administrație
Greșeala constă în a trata acest lucru ca pe o alegere între optimism și pesimism.
Vânzarea nu este în mod implicit plină de speranță.
Închiderea nu este un eșec prin definiție.
Adevărata întrebare este despre control.
Care opțiune poate fi încă executată în mod deliberat, în loc să alunece în dezordine? Care cale permite conducerii să gestioneze consecințele în loc să reacționeze la ele?
Atât vânzarea, cât și încheierea necesită o execuție decisivă. Întârzierea le slăbește pe amândouă.
Semne că s-ar putea să fi întârziat deja
Consiliile de administrație subestimează adesea cât de repede dispar opțiunile. Semnalele de avertizare tind să apară discret:
- cumpărătorii solicită în mod repetat prelungiri
- dependența tot mai mare de consilieri fără ca deciziile să fie luate
- creșterea ratei de uzură a angajaților
- furnizori care înăspresc condițiile
- atenție sporită acordată reglementărilor
Atunci când aceste semne sunt prezente, riscul nu mai constă în alegerea unei ieșiri greșite. Este pierderea capacității de a executa orice ieșire în mod curat.
De ce conducerea execuției contează la final
Ieșiri în ultima etapă expun conducerea într-un mod în care deciziile din stadiul incipient nu o fac. Directorii permanenți pot ezita din motive raționale. Managerii interni sunt adesea atașați emoțional sau expuși personal. Procesul decizional încetinește exact atunci când viteza contează cel mai mult.
Acesta este locul în care conducere interimară devine esențială, nu pentru a decide dacă să vinzi sau să închizi, ci pentru a executa cu autoritate și disciplină orice cale este aleasă.
Liderii interimari nu protejează un viitor în cadrul organizației. Aceștia pot lua decizii ireversibile, pot succeda acțiunile și se pot confrunta cu consecințele zi de zi.
În multe situații pe care le întâlnim la CE Interim, valoarea este păstrată nu prin găsirea unei opțiuni mai bune, ci prin executarea opțiunii inevitabile mai devreme și mai decisiv decât ar putea organizația pe cont propriu.
Luarea unei decizii înainte ca aceasta să fie luată pentru dumneavoastră
Dacă o afacere nu poate continua așa cum este, timpul nu mai este neutru. Fiecare lună de întârziere reduce controlul.
Vânzarea prea târzie păstrează rareori valoarea.
Închiderea prea târzie păstrează rareori demnitatea.
Cel mai dăunător rezultat este să permiți evenimentelor să decidă pentru tine.
Alegerea între vânzare și închidere este dificilă. Evitarea alegerii este și mai rea. Acțiunea în timp ce autoritatea, resursele și credibilitatea încă există este ceea ce separă o ieșire controlată de un colaps necontrolat.
Acesta este ghidul practic pe care majoritatea consiliilor de administrație și-ar fi dorit să îl fi urmat mai devreme.
